BISERICA METODISTĂ LIBERĂ
INTRODUCERE: SCOP ŞI CARACTER
Biserica Metodistă Liberă este cel mai bine înţeleasă în cadrul biblic conceptual al cuvântului Biserică, perspectivă dată de moştenirea istorică şi dedicarea ei la nevoile umane.
A. Conceptul biblic de Biserică
Este clar din scriptură că Biserica este a lui Dumnezeu şi pentru oameni.Este creaţia Sa. Hristos este capul ei. Biserica este alcătuită din oamenii aleşi de Dumnezeu pentru un parteneriat cu scopul de a duce voia lui Dumnezeu la îndeplinire pe pământ. Sunt mai mult de optzeci de metafore şi imagini, cu privire la Biserică în Noul Testament. Fiecare portretizează o realitate mai profundă decât poate arăta un tablou. Toate aceste imagini fac clară natura şi misiunea bisericii. Pavel vorbeşte despre Biserică ca de un “trup”,”clădire” şi mireasă. Cel mai semnificativ şi probabil cea mai importantă metaforă este “trupul lui Hristos”. Cei răscumpăraţi sunt numiţi “member ale Trupului”.
Ce este acest adevăr profound care toate aceste imagini îl scot la iveală ? Dumnezeu — Tatăl, Fiul şi Duhul Sânt — duc pe cei răscumpăraţi într-un parteneriat pentru a-I împărtăşii activităţiile şi realiza scopurile Sale. Biserica este instrumentul natural pe care Dumnezeu l-a ales să reconstruiască omenirea şi societatea. Are misiunea dragostei sfinte. Biserica există pentru a produce asemănarea lui Hristos în oameni şi instituţiile lor. De asemenea misiunea ei poate fi descrisă ca participantă cu Dumnezeu în a adduce sfinţenie şi dragoste pentru a îndura asupra păcatului, suferinţele şi nevoile oamenilor. Această descriere a misiunii noastre este în acelaşi timp şi individuală, cât şi socială. Aţinteşte spre o relaţie socială a oamenilor spre Dumneze şi spre orişicine care sunt descrişi în Scriptură ca “ai Împărăţiei lui Dumnezeu.”
Metaforele Noului Testament sunt evidenţiate de cel mai extraordinar portret dintre toate—Încarnarea, Dumnezeu făcut carne. Biserica ilunminată de această Întrupare, continuă învăţătura şi slujirea Domnului ei pe pământ.
Când Biserica acţionează sub conducerea Domnului ei şi inspiraţia Duhului Sfânt, continuă istoria începută în cartea Faptele Apostolilor. Multe îi sunt realizarile de la primul secol şi sunt mult mai multe care trebuie să se realizeze în drama desfăşurării Duhului Sfânt prin oamenii răscumpăraţi.
Noul Testament ne reaminteşte că Biserica vizibilă nu este Biserica ideală. Pentru că, Biserica este un parteneriat umano-divin, care împărtăşeşte nu doar dragostea sfântă a fundatorului ei, ci şi în slăbiciunile umanităţii ei, fiind într-o continuă nevoie de reînoire. Dumnezeu îşi asumă aceleaşi riscuri ca Biserica în răscumpărare aşa cum I-a oferit omului libertate la crearea lui. Aşa cum Dumnezeu, Duhul Sfânt a folosit mâinile Apostolului Pavel în “minuni speciale”, în acelaşi mod, El poate să-Şi folosească Biserica astăzi. Rezultatul va fi acelaşi— cuvântul Domnului va creşte cu putere şi va învinge (Fapte 19:11-20).
B. Moştenirea şi perspectiva istorică
Metodiştii liberi consideră istoria bisericii din cartea Faptele Apostolilor şi celelalte scrieri din Noul testament ca moştenirea lor primară. Generaţie după generaţie derivă din aceste înregistrări ca sursa lor principală de direcţie şi reînoire. Urmaşii lui Dumnezeu sau luptat cu diferite pasaje din Vechiul şi Noul Testament secole întregi, aşa cum o fac şi acumt. Întreaga istorie a bisericii este instructivă pentru noi.
Metodişti liberi pretind o linie evanghelică originară exprimată în termini largi cum ar fi : Ei îşi urmează moştenirea spirituală prin bărbaţi şi femei de o pietate personală profundă în toate vremurile care au arătat că este posibil a menţine o strălucire a pasiunii spirituale în mijlocul păgânismului, apostasiei şi a corupţiei din biserica stabilită din vremurile trecute.
Genealogia Bisericii Metodiste Libere începe cu oamenii lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul testament şi include influenţe şi contrubuţii de la multitudinea momentelor de reînoire în creştinismul de vest: Wycliffe şi Moravienii germani (de la care Wesley a învăţat conceptual de “martori ai Duhului”); Reformarea din secolul şaisprăzece cu multele-i momente de reînoire care au contra-echilibrat-o şi nu în ultimul rind de corectivele Armene (care învăţau că mântuirea lui Hristos a fost pentru toată lumea, fără limită, dar acest lucru trebuia să fie alegerea liberă a fiecăruia); tradiţia Catolico-Anglicanşă; influenţa Puritană engleză; tradişia Metodistă şi prin mişcările viguroase de sfinţenie din secolul noăsprăzece. Dumnezeu a folosit acestea şi altele dealungul vremurilor să facă evanghelia neschimbătoare Creştină, mult mai clară. Pe scurt, Metodişti liberi se identifică cu derularea istoriei bisericii Creştine, în timp ce menţine accente distinctive evanchelice şi spirituale.
Contribuţiile istoriei bisericii poate fi relatate după cum urmează: Moştenirea Reformării este reflectată în dedicarea lor faţă de Biblie ca legea supremă a credinţei, vieţii şi mântuirii prin har, prin credinţă.
Moştenirea Catolico-Anglicană apare în preocuparea lor pentru ordinul bisericesc şi aprecierea pentru forma liturgică. Accentuarea lor asupra esenţei credinţei permite o deschidere a lor faţă de viziuni diferite la subiectele asupra modalităţiilor de botez şi a mileniului.
Moştenirea Metodistă este exprimată prin pricipii teologice, eclesiastice şi sociale articulate de Reverendul John Wesley şi asociaţii săi în secolul optâsprăzece şi reafirmate prin mişcările sfinţeniei din secolul noăsprăzece.
Teologic, ei sunt dedicaţi afirmaţiei Weslieno-Armene a dragostei mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos. Prin harul care previne, El caută să aducă pe fiecare individ la sine, dar alocă fiecăruia responsabilitatea acceptării sau respingerii mântuirii. Mântuirea este o relaţie traită cu Dumnezeu în Isus Hristos, dînd credinciosului o poziţie legală a neprihănirii, iar de aceea asigurînd securitatea tuturor celor ce continuă în această părtăşie cu El. Împreună cu accentel Armene asupra ofertei universale a mîntuirii, John Wesley a redescoperit principiile asigurării prin mărturisirea Duhului Sfânt. El a declarat o încredere scripturală în Dumnezeu care poate să cureţe inimile credincioşilor de păcat aici şi acum prin credinţă, umplându-i cu Duhul Sfânt şi să-I împuternicească pentru a putea duce mai departe misiunea Sa lumii. John Wesley a scris despre el şi fratele său Charles, “În 1729 doi bărbaşi tineri în Anglia, citind Biblia, o văzut că nu pot fi mântuiţi fără sfinţenie, căutân-o şi să îndemne(incite) pe alţii să facă la fel. În 1737 au observat, de asemenea, că oamenii sunt justificaţi înainte de a fi sfinţiţi; dar sfinţenia a continuat să fie obiectivul lor. Dumnezeu atunci, le-a încredinţat misiunea de a ridica oameni sfinţi.”
Eclesiastic, moştenirea Metodistă este continuată de organizaţia Metodiştilor Liberi. Acolo sunt linii de responsabilitate conectate local, districtual, la conferinţă şi la slujirile denominaţionale. Grupuri mici de credincioşi dau socoteală unul faţă de celălalt pentru creştere şi slujire în viaţa creştină. Metodiştii Liberi sunt preocupaţi de întreaga biserică, nu doar de adunarea locală. Ei preţuiesc conducerea episcopilor, superintendenţilor, pastorilor şi a liderilor puşi care consiliază şi direcţionează biserica.
Născută în timpul în care guvernul cu reprezentare era dezvoltat de societăţiile libere, fondatorii Metodismului Liber au reafirmat principiile biblice a slujirii ordinate. Metodiştii Liberi au recunoscut şi ordinat cu licenţă persoane pentru slujiri specifice. Ei au mandat reprezentare pusă în număr egal clericilor în consiliile bisericeşti.
Social, de timpuriu, Metodiştii Liberi au manifestat o trezire a conştiinţei caracteristică characteristic mişcării timpurii “Wesliene”. Acţiunile lor deschise împotriva instituţiei sclaviei şi a diferenţelor de clasă moştenite în a închiria strane celor bogaţii demonstrează spiritul adevăratului Metodism. Chiar dacă problemele s-au schimbat, conştiinţa socială a rămas sensibilă, evidenţiată prin continuarea activă în participarea la grijile social de astăzi.
De-alungul secolului noăsprăzece, mişcarea sfinşeniei, ridicată Metodismul American, dar împrăştiată şi prin alte naţiuni şi denominaţiuni, a chemat creştinii la relaţii de un nivel mai profound cu Dumnezeu şi la o mai mare preocupare pentru nevoile umanităţii suferinde. În acest context, Reverendul Benjamin T. Roberts şi alţi slujitori şi lideri în Conferinţa Genesa a Bisericii Episcopale Metodiste în vestul New Yorkului, a ridicat un protest împotriva liberalismului teologic, a compromisului nesănătos asupra unor probleme sociale şi a pierderii pasiunii spirituale.
Între 1858 şi 1860, un număr din aceşti lideri au fost excluşi din Biserica Episcopală Metodistă cu o varietate de acuzaţii. În realitate, problema primordială a fost proclamarea lor a principiilor de bază Metodiste, în special a doctrinei şi întregii experienţe a sfinţirii. Apelurile făcute către Conferonţa Generală în Mai 1860 le-au fost refuzate. Cei excluşi nu mai aveau voie să participe la nici un alt trup Metodist, pentru că nimeni nu au fost de accord cu ei asupra problemelor pe care ei le-au evidenţiat. De aceea, Biserica Metodistă Liberă s-a organizat într-o convenţie a membrilor aleşi(puşi) şi slujitorii s-au întunit la Pekin Pekin, Judeţul Niagara, New York, pe August 23, 1860. Prima Conferinţă Generală s-a întrunit în a doua miercuri din Octombrie, 1862, la Saint Charles, Illinois.
Biserica Metodistă Liberă, de la început, a continuat să se extindă în jurul lumii prin misionari, prin dezvoltarea unor conferinţe generale adiţionale şi a unei organizaţii de coordonare mondială.
C. Nevoile persoanelor
Metodiştii Liberi sunt dedicaţi sarcinii de a înţelege cele mai importante nevoi ale persoanelor, instituţiilor şi a diferitelor culturi pentru a putea slujii plini de semnificaţie şi reconciliere lor. În rugăciunea de mare preot a lui Isus Hristos, El cheamă credincioşii să trăiască în această lume activi şi intelligent pentru ca lumea să poată fi condusă a cunoaşte şi a crede.
Metodiştii Liberi sunt conştienţi de forţele demonice din lumea care devalorizează omul, perverteşte binele şi conduc oamenii şi instituţiile la ruină. Ei încearcă să ajute oamenii prin a restaura însemnătatea personală în timpul dezvoltărilor depersonalizării.
Metodiştii Liberi deschis mustră orice în lege, personae sau instituţii care violează demnitatea persoanelor create în imaginea lui Dumnezeu. Ei sunt dedicaţi să profite de posibilităţi în care indivizi, biserici locale, conferinţe şi denominaţiuni pot sluji vindecare şi la reconciliere în această lume.
D. Principii Distinctive
Metodiştii Liberi caută să exprime conceptual de biserică a lui Isus Hristos, perspectiva lor istorică şi nevoile persoanelor în principii şi dedicări specifice.
Metodiştii Liberi astăzi caută să continuie misiunea a primului secol de creştinism care a fost redescoperit de John Wesley şi Metodişti timpurii care declarau că ei există “pentru a ridica un popor sfânt.”
Metodiştii Liberi sunt o părtăşie de creştini dornici să ajungă în rai şi dedicaţi să lucreze în lume pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei îşi pun dedicarea lor în Hristos şi biserica Sa asupra oricărui altceva. Ei ţin deoparte de alianţe care pot concura pentru cea mai mare loialitate a lor şi de la orice poate să umbrească şi să compromită mărturisirea lor efectivă faţă de credinţa în Trinitate, de dependenţa omului de harul lui Dumnezeu. Creştinul se reneagă pe sine, îşi ia crucea în fiecare zi şi îl urmează pe Isus. El se conformează în totalitate voii lui Dumnezeu aşa cum este cunoscută din Cuvântul Său şi crede că, condiţiile mântuirii sunt aceleaşi acum aşa cum afost şi în zilele apostolilor.
În doctrină, crezul Metodiştilor Liberi este crezul standard evanghelic, Protestantismul Armean, cu accente distinctive asupra învăţăturii scripturale a întregii sfinţiri ţinute de John Wesley.
În practică, Metodiştii Liberi subliniază realitatea curăţirii interioare şi puterea care atestează doctrina întregii sfinţiri, în conştiinţa interioară a credinciosului, cât şi în viaţaexterioară.
Închinarea este caracterizată de simplicitate şi libertate a Duhului, contopite într-un ritual elaborat.
Metodiştii Liberi menţin o viţă de devotare zilnică lui Hristos care izvoreşte dintr-o sfinţenie interioară şi separă creştinii de lume, chiar dacă trăiesc în lume. Ei cred că cea mai bună cale de opri lumescul de a invada biserica este ca biserica să invede lumea cu scopul răscumpărării.
Ei practică o consacrare completă a tuturor cu toată puterea şi cu toate posesiunile slujirii lui Dumnezeu şi omului. De asemenea cred foarte puternic în misiunea bisericii în aşa fel că sunt dedicaţi la adminstrare responsabila a finanţelor. De aceea, nu trebuie să recurgă la eforturi comerciale pentru a susţine cauza lui Hristos.
Metodiştii Liberi recunosc că Dumnezeu dă daruri spirituale pentru slujire şi conducere bărbaţiilor cât şi femeilor. Pentru că barbaţii şi femeiile sunt creaţi în imaginea lui Dumnezeu, această imagine este reflectată pe deplin atunci cînd femeile şi bărbaţii lucrează împreună la toate nivelele din biserică. De aceea, toate poziţiile din biserică sunt accesibile celor pe care Dumnezeu I-a chemat.
Metodiştii Liberi simt o obligaţie specială să predice evanghelia săracilor. Proviziile evangheliei sunt pentru toţi. “Zeciuelile date cu bucurie” trebuie proclamate fiecăruia din rasa umană individual. Dumnezeu trimite adevărata lumină pentru a ilumina şi topi fiecare inimă. Isus a stability un exemplu. Despre slujirea Lui s-a raportat, “Orbul vede, şchiopul umblă, leprosul este curăţat, surdul aude, mortul este înviat şi cel sărac are evanghelia să-I fie predicată.” Aceasă predicare celor săraci a fost dovada încoronatoare că El a fost Cel ce trebuia să vină. Respectând acestea biserica trebuie să urmeze paşii lui Isus. Metodiştii Liberi sunt dedicaţi idealurilor simplicităţii şi modestiei din Noului Testament ca stil de viaţă. Ei vor să atragă atenţia, nu asupra lor, ci asupra Domnului lor.
Aceste distingeri a Bisericii Metodiste Libere de la origini sunt încă actuale. În orice every eră şi orice loc aceste distingeri sunt mărturii ale bisericii, nevoii totale clară şi puternice ca ei să poată fi auziţi şi atenţi în mijlocul vocilor confuze şi şirete ale lumii.
